Fb, or not fb? That is the question.

Stiai ca socializarea online coreleaza cu prezenta simptomelor depresive?  Si  ca nu conteaza cu adevarat daca este vorba de categoria celor care invidiaza vietile “palpitante si pline se succes” ale “prietenilor” online sau daca din contra sunt cei care se expun cat mai provocator si seductiv?

Si reversul este demostrat prin studii: deconectarea pe perioade cat mai lungi duce la cresterea starii de bine,  scaderea  furiei, a senzatiei de singuratate si cresterea  entuziasmului.

Toti intram pe siturile de socializare, incercand sa ne relaxam sau sa ne conectam la prietenii nostrii si sfarsim sa navigam printe posturile demonstrative ale unor oameni pe care nu-i cunoastem aproape deloc sau la care nu avem acces in mod real. Astfel, de la intentia pozitiva, la efectul intrarii intr-o spirala descendenta a starii de bine e distanta de un clik.

Principala eroare psihica este iluzia ca putem avea acces la mai multi oameni prin online pentru a avea mai multe relatii semnificative. Dar in realitate oamenii nu pot gestiona decat 6-7 relatii consistente.  A doua eroare vine din faptul ca neavand toate elementele din comunicarea fata in fata, ce vin din limbajul nonverbal, sau din tonul vocii in cazul comunicarii telefonice,  oamenii devin egali, fara identitate, niste avataruri dezumanizate. Stergerea unicitatii celorlalti este o reactie fireasca pentru a putea sta in relatii simultane cu sute de “prieteni”.

Cum oamenii nu pot avea decat cateva relatii importante, fb-ul devine in sine un partener de relatie, un pesonaj colectiv, care va inlocui o persoana reala  iar in cazuri extreme poate sa devina principala relatie din viata unui individ.

Cate like-uri ai?

Un like este un like, indiferent ca vine de la oameni cu care nu am bea nicio cafea  in viata reala sau de la oameni pe care ii admiram pentru realizarile lor. Online-ul este democratia nediscriminatorie pe criterii de calitate umana. Pentru psihicul consumatorului de socializare online, nu conteaza daca un post are 20 like-uri de la prieteni reali, profesori, medici sau artisti sau are 200 de like-uri de la necunoscuti, oamnei fara pregatire sau educatie.

Transparenta pe care o da mediul online nu este cea a unei devoalari sincere si prietenesti, ci este din ce in ce mai mult transparenta unei vitrine de magazin, unde oamenii sunt in acelasi timp produse atent cosmetizate, puse in lumina potrivita, cat si cumparatori.

Suntem fiinte fundamental sociale si ne comparam constient sau nu cu ceilalti oameni. In relatiile prietenesti din realitate, comparatia se manifesta prin admiratie fata de persoane care performeaza si compasiune pentru cei care se descurca mai greu decat noi .

In plan virtual, faptul ca avem acces la o realitate retusata, in care avatarurile isi afiseaza doar o imagine cosmetizata fara sa avem insa informatii despre trairile lor reale, apare invidia, rusinea si rautatea cinica.

Daca admiratia este o emotie calda care te mobilizeaza sa progresezi pentru a ajunge intr-un loc, intr-o forma sau o pozitie mai buna, invidia vrea ceea ce are celalalt pur si simplu, vrea sa posede imediat fara sa o intereseze cum poate obtine, imaginandu-si ca fericirea se poate cumpara.

Invidia pare mai adaptativa pentru ca este urmata de respingere energica si furioasa dar va duce la cautarea de alte surse de comparare si navigarea online devine impulsiva. Rusinea este urmata de senzatia esecului si duce la demotivare si autoblamare. Ambele sfarsesc mai devreme sau mai tarziu in epuizare emotionala si burnout pentru ca stimuleaza  comportamentele compulsive in loc sa stopeze alunecarea pe spirala depresiei.

Schimbarea incepe cu intreabarea “cum ma simt de fapt acum?”. Daca starea ta e de singuratate, neliniste, furie, angoasa, nervozitate, tristete, atunci respira adanc, gandeste-te putin la ce traiesti de fapt si deconecteaza-te. Intoarce-te la viata ta si  vezi care ar putea fi urmatorul pas concret pe care l-ai putea face, urmatoarea provocare pe care o ai de infruntat si fa un plan de actiune. Incepe cu o schimbare oricat de mica si apoi inca una. Nu te speria de recaderi si esecuri pentru ca sunt inevitabile.  Cauta suportul celorlalti. Conecteaza-te la tine, la obiectivele tale, la familie si la prietenii reali. Viata ta reala va deveni palpitanta, provocatoare si una dupa alta reusitele vor incepe sa se adune si asta te va motiva sa continui iar increderea in sine va prospera.

Bottom line: socializarea online nu este socializare. Conectarea online este deconectare reala pentru ca opune oamenii si ii provoaca sa se compare. Greseala apare cand nu ne cunoastem suficient nevoile si capacitatile, confundam lucrurile si ne folosim de ele in scopuri iluzorii. Tot ce avem nevoie si ne face fericiti este sa ne simtim conectati. Socializarea online intensa indica un profund sentiment de singuratate si nefericire si influenteaza direct gradul de depresie. Poate induce dependenta si in consecinta reactiile tipice de epuizare sau din contra, rezistenta si iluzia controlului sursei de dependenta adancind ruptura dintre “ce am nevoie cu adevarat” si “ce imi ofer”, in final umpland acest gol cu din ce in ce mai multe surogate adictive.

Ca in orice situatie lucurile nu sunt “alb si negru”. La fel cum lumea nu se poate imparti in alcoolisti si nealcoolisti, este dificil de trasat o limita pe repere obiective valabila pentru toti oamenii cand un comportament devine nociv . Pana la urma, maturitatea inseamna dezvoltarea reperelor personale , asumarea responsabilitatii, preluarea controlului asupra impulsivitatii proprii si cautarea satisfactiilor profunde si sanatoase.

Fb, or not fb? That is NOT the question!